Energia regenerabila

Societatea contemporana, industrializata, automatizata, se bazeaza pe energie. Totul este pus în miscare cu ajutorul ei: de la automobile la navete spatiale si de la aspirator la nave maritime. Si tot cu ajutorul ei sunt produse toate aceste lucruri fara de care nu ne-am putea desfasura activitatea zilnica. Industria este cea mai mare consumatoare de energie si, totodata, cea care determina permanenta cautare de surse noi de energie.

Energia este, asadar, esentiala pentru lumea industrializata în care traim. Sursele clasice de energie – reprezentate de combustibilii fosili (petrol, gaze naturale, carbune) – sunt din ce în ce mai putine si mai scumpe. Consumul acestora a dus si la poluarea excesiva a atmosferei, cu efecte dramatice în multe cazuri.

Toate aceste aspecte au contribuit la cautarea unor surse alternative de energie, ieftine, nepoluate si regenerabile. S-au identificat numeroase astfel de surse, precum energia vântului (eoliana), energia data de valuri sau de caderile de apa (hidraulica), energia gravitationala, (care este energia potentiala în câmp gravitational). Toate acestea sunt exploatate în prezent, însa prezinta dezavantajul ca nu pot fi aplicate oriunde. De exemplu, energia eoliana nu poate fi produsa decât în prezenta vântului si la o intensitate a acestuia de peste 5,5 m/s, sau 20 de kilometri pe ora. De aceea turbinele eoliene nu pot fi amplasate oriunde si nu sunt viabile pentru uz casnic.

Energia solara reprezenta cea mai buna sursa alternativa de energie verde. Ea poate fi captata cu ajutorul celulelor solare. Aceste celule, numite si celule fotovoltaice, convertesc lumina soarelui direct în energie electrica. Acest proces este denumit efect fotovoltaic si presupune transformarea fotonilor în tensiune. Celulele fotovoltaice sunt combinate, în general, în grupuri de câte 40, alcatuind astfel un modul fotovoltaic.

Energia solara - scurta istorie

Totul a început în anul 1839, când fizicianul francez Edmund Bequerel a descoperit o caracteristica noua a anumitor materiale, si anume aceea de a produce o mica cantitate de curent electric atunci când sunt expuse la lumina.

Abia în 1883 un inventator american, Charles Fritts, a descris primele celule solare fabricate din plachete de seleniu. Pornind de aici, Albert Einstein a lansat în anul 1905 o lucrare pe aceasta tema, în care vorbea despre natura luminii si descria efectul fotoelectric pe care se bazeaza tehnologia fotovoltaica, lucrare pentru care a primit în 1922 premiul Nobel.

Primele module fotovoltaice au fost construite în anul 1954 de catre Laboratoarele Bell, însa, din cauza costurilor de productie foarte mari, erau privite doar ca simple curiozitati. Potentialul acestei noi surse de electricitate a fost identificat de catre industria spatiala, care a început sa foloseasca modulele fotovoltaice pentru a alimenta cu energie electrica navetele si satelitii de pe orbita.

Investitiile majore realizate de aceste companii au dus la dezvoltarea tehnologiilor folosite si au determinat, astfel, diminuarea costurilor de productie. Anii '70, prin criza energetica, au favorizat extinderea utilizarii energiei solare si în alte domenii, pentru uz casnic sau industrial.